OMS, pandemiile și noua sănătate publică

Guvernele noastre intenționează să transfere deciziile privind sănătatea, familiile și libertățile noastre sociale directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), ori de câte ori acesta declară că este necesar. Succesul acestui transfer de putere depinde de ignorarea de către public a implicațiilor sale, precum și de natura OMS însăși și de recentele sale răsturnări de situație în ceea ce privește politica pandemică. Atunci când publicul înțelege, atunci este mai probabil ca liderii săi să acționeze mai degrabă în interesul lor decât împotriva lor.

La sfârșitul anului 2019, OMS a emis noi recomandări pentru pandemia de gripă. Gripa se răspândește prin același mecanism ca și virusul Covid-19 (aerosoli), cu o mortalitate similară la majoritatea oamenilor. OMS a declarat că „nu se recomandă în nicio circumstanță” să se efectueze urmărirea contactelor, punerea în carantină a persoanelor expuse, controlul intrărilor și ieșirilor și închiderea frontierelor (vezi figura de mai jos). Aceștia au preconizat că, în cazul unei pandemii severe, ar putea fi necesară închiderea întreprinderilor timp de până la șapte-zece zile.

Cei de la OMS au avertizat împotriva măsurilor stricte, deoarece acestea ar avea un impact minim asupra răspândirii unui virus respirator aerosolizat, în timp ce ar crește inevitabil sărăcia, afectând în special persoanele cu venituri mici. Sărăcia îi face pe oameni să moară mai tineri și este un ucigaș major al bebelușilor în țările cu venituri mici.

Câteva luni mai târziu, OMS a pledat pentru tot ceea ce nu recomandase anterior, pentru a combate virusul Covid-19. Această inversare a recomandărilor lor a avut efectul pe care îl prevăzuseră: creșterea sărăciei și scurtarea speranței de viață, în special în rândul celor mai săraci și mai vulnerabili din lume, având în același timp un impact general minim asupra răspândirii virusului. În timp ce recomandările OMS pentru 2019 se bazau pe evaluarea a zeci de ani de cunoștințe de către un grup de experți, recomandările sale privind blocarea virusului Covid-19 se bazau doar pe experiența raportată dintr-un singur oraș din China. Noua lor sursă de cunoștințe declarase, cu câteva săptămâni mai devreme, că noul virus nu avea transmitere de la om la om. Acest lucru a fost urmat de o aparentă propagandă preluată de mass-media din întreaga lume cu oameni care cădeau morți pe străzi.

Este esențial să înțelegem ce a determinat această inversare a politicii OMS și să detaliem daunele produse. Prioritățile internaționale în materie de sănătate publică sunt în prezent răsturnate cu scopul specific de a permite OMS să facă acest lucru din nou, mai strict și mai frecvent. În mai 2024, țările noastre vor vota pentru a permite unei singure persoane să dicteze închiderea frontierelor și carantina și să solicite examinări medicale și vaccinarea cetățenilor lor. Vor fi de acord să îi cenzureze pe cei care protestează. Guvernele noastre se vor angaja să facă obligatorii recomandările acestei persoane cu privire la drepturile noastre la viața de familie, la muncă și la școală.

Prin promovarea carantinei, OMS nu a urmat doar China, ci și un grup de interese puternice legate de industria farmaceutică, care promovează aceste abordări de peste un deceniu. Aceștia au înființat parteneriate public-private, cum ar fi CEPI, cu sediul în Elveția, care canalizează fondurile contribuabililor pentru a promova abordarea lor autoritară a sănătății publice. În octombrie 2019, o reuniune numită Event-201 a fost convocată de Fundația Bill și Melinda Gates, Forumul Economic Mondial și Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins, incluzând OMS, CDC, China și alții, pentru a efectua simulări ale unor astfel de abordări pentru o ipotetică epidemie de coronavirus. În acel moment, virusul Covid-19 trebuie să fi circulat deja mult dincolo de China.

În timp ce stabileau această influență asupra politicii de sănătate publică, Pharma și investitorii lor privați au finanțat din ce în ce mai mult OMS însăși, asigurând în prezent aproximativ 25% din bugetul acesteia. Această finanțare este „specificată”, ceea ce înseamnă că finanțatorul decide cum și unde sunt cheltuiți banii respectivi. În prezent, anumite guverne „specifică”, de asemenea, cea mai mare parte a finanțării lor, ceea ce face ca peste 75% din activitățile OMS să fie determinate de donator. Germania se evidențiază ca fiind al doilea cel mai mare donator național după SUA, fiind, de asemenea, un investitor important în BioNTech, dezvoltatorul de vaccinuri cu ARNm Covid-19 al Pfizer.

Ignorând principiile de bază ale imunologiei, OMS a susținut apoi, la sfârșitul anului 2020, că numai vaccinarea poate duce la o imunitate comunitară ridicată („imunitate de turmă”) și a devenit un susținător major al vaccinării în masă în timpul unei epidemii, aliniindu-se pe deplin cu sponsorii săi privați. Sub presiune, pentru că au mințit în mod evident, ei au susținut apoi preferința pentru vaccinare – la fel de prostesc ca afirmație generală, deoarece multe virusuri pe care le întalnim zilnic sunt în mod evident blânde. Deși nu se bazează pe dovezi sau expertiză, acest lucru servește în mod clar unui scop.

În ciuda faptului că există un subgrup de persoane identificate în mod clar că prezintă un risc ridicat din cauza virusului Covid-19, vaccinarea pentru toți a fost promovată de investitorii Pharma ca o „cale de ieșire” din blocajele pe care aceleași persoane le-au susținut. Mantra incoerentă a OMS privind vaccinarea împotriva Covid – „Nimeni nu este în siguranță până când toți sunt în siguranță” – ar trebui să susțină acest lucru, dar implică în mod logic faptul că vaccinarea nu îi protejează nici măcar pe cei vaccinați.

În țările occidentale, rezultatele acestor politici sunt din ce în ce mai clare: creșterea inegalității, întreprinderi închise, precum și creșterea mortalității din toate cauzele a adulților tineri. În țările cu venituri mici din Africa și Asia, cărora OMS le-a acordat cândva prioritate, acțiunile sale au fost și mai devastatoare. După cum s-a prezis la începutul anului 2020, malaria, tuberculoza și HIV/SIDA sunt în creștere, ucigând mai mulți oameni și la o vârstă mult mai tânără decât o face virusul Covid-19. Peste 100 de milioane de persoane în plus se confruntă cu malnutriția, până la 10 milioane de fete în plus se vor căsători când incă sunt la vârsta copilăriei și vor suporta violuri nocturne, iar alte milioane de mame își vor pierde copiii din cauza impactului unei sărăcii mai profunde. Unicef a estimat aproape un sfert de milion de decese suplimentare de copii din cauza blocajelor în Asia de Sud numai în 2020. OMS a făcut acest lucru – a declarat că se va întâmpla, apoi a încurajat punerea sa în aplicare.

Puțini au avut de câștigat din răspunsul împotriva virusului Covid-19, dar cei care au câștigat, în special finanțatorii privați și corporativi ai OMS cu mari active farmaceutice și software, au câștigat masiv. Angajații OMS și alte persoane care lucrează în domeniul sănătății globale au prosperat, de asemenea, și acum își asigură cariere lucrative pe măsură ce agenda se extinde. Pe măsură ce vechea sănătate publică bazată pe dovezi este dată la o parte, carierele se vor face în noua sănătate publică a antreprenorilor de software și a mogulilor Pharma.

Așadar, avem o problemă. OMS, care aparent conduce spectacolul, este profund conflictuală prin intermediul investitorilor săi privați, în timp ce este guvernată de o adunare care include state puternice, ostile drepturilor omului și democrației. Politicile sale de recrutare a personalului, bazate pe cote de țară și pe reguli care favorizează mai degrabă retenția decât recrutarea selectivă, nu sunt nici măcar concepute pentru a asigura expertiza tehnică. Comportamentul recent al acestui personal – conformarea oarbă și supusă cu multiplele pretenții absurde ale organizației – trebuie să ridice semne de întrebare cu privire la integritatea și competența acestuia. Industria pandemiei în expansiune dispune de un masiv cufăr de război financiar care vizează sponsorizarea mediatică și politică, iar politicienii noștri se tem de uitarea politică în cazul în care se opun acesteia.

Pandemiile sunt rare. În ultimul secol, OMS estimează aproximativ una pe generație, incluzând pandemia Covid. Acestea au costat mai puțini ani de viață în perioada în care s-au răspândit decât costă tuberculoza sau cancerul în fiecare an. Nimeni nu poate pretinde în mod rațional că ne confruntăm cu o criză existențială sau că renunțarea la libertatea umană în favoarea Pharma și a antreprenorilor privați este un răspuns legitim de sănătate publică în cazul în care ne confruntăm cu una. Democrațiile noastre sunt erodate printr-o afacere amorală masivă, o structură concepută pentru a concentra bogăția celor mulți în mâinile celor puțini. Covid-19 a dovedit că modelul funcționează.

Singura întrebare reală este dacă și cum poate fi oprit acest tren pandemic care distruge societatea. Profesioniștii din domeniul sănătății publice vor cariere și salarii și nu vor interveni. Au dovedit acest lucru în manifestările anterioare de fascism. Publicul trebuie să se educe singur și apoi să refuze să se conformeze. Putem doar spera că unii dintre presupușii noștri lideri vor face un pas înainte pentru a-i ajuta.

Suggest a correction