Raportarea excesivă a COVID-19 ca și cauză subiacentă a decesului a umflat cifrele de mortalitate în timpul pandemiei: Analiză

Datele sugerează că doar aproximativ 30% din decesele raportate în urma COVID-19 au avut drept cauză principală „COVID-19”.

Publicat în The Epoch Times 22 mai 2024 de Megan Redshaw, J.D.

O nouă analiză sugerează că COVID-19 a fost raportată mai frecvent decât ar fi trebuit ca fiind cauza de bază a decesului, umflând cifrele privind mortalitatea COVID-19 și atribuind virusului decese din alte cauze.

Într-o lucrare preprint publicată în Research Gate, cercetătorii au urmărit să identifice cine a murit cu adevărat „de” COVID-19 față de cine a murit „cu” COVID-19, dar a fost inclus în cifrele de mortalitate COVID-19 din SUA.

Pentru a determina dacă COVID-19 a fost supra-raportată ca o cauză de bază a decesului, cercetătorii au calculat factorul de ajustare a supra-raportării și au comparat raportul de raportare a COVID-19 ca o cauză multiplă – sau contributivă – a decesului față de o cauză de bază a decesului pe certificatele de deces din 2020 până în 2022. De asemenea, aceștia au examinat modul în care „pneumonia și gripa” au fost raportate pe certificatele de deces din 2010 până în 2022.

Un factor de ajustare a supra-raportării pentru mortalitate este o corecție statistică aplicată datelor privind mortalitatea pentru a ține cont de tendința ca anumite numere de decese să fie raportate mai frecvent sau mai inexact decât altele. De obicei, aceasta implică compararea numărului de decese raportate cu un punct de referință independent mai precis, ceea ce ajută la asigurarea faptului că datele reflectă incidența reală a deceselor într-o populație. În acest caz, cercetătorii au ales pneumonia și gripa, deoarece afecțiunile sunt de natură similară cu COVID-19 și ar putea compara modelele folosind datele privind mortalitatea înainte și după începerea pandemiei în 2020.

Potrivit preprintului, datele arată că COVID-19 a fost sistematic supra-raportată ca o cauză de bază a decesului în timpul pandemiei, în medie de aproximativ trei ori pentru toate vârstele, în comparație cu gripa și pneumonia în aceeași perioadă – și a fost cea mai mare la cei cu vârste cuprinse între 15 și 54 de ani. În plus, doar aproximativ o treime din decesele legate de gripă și pneumonie au fost raportate ca fiind cauze subiacente, în timp ce aproape toate decesele legate de COVID-19 au fost raportate ca „decese cauzate de COVID-19.”

Atunci când au comparat ratele de deces din cauza subiacentă pentru diferite grupe de vârstă pentru COVID-19 cu ratele de deces din cauza gripei și a pneumoniei, cercetătorii au observat că ratele de deces din cauza subiacentă a COVID-19 au fost mai mari decât cele din cauza gripei și a pneumoniei la grupele de vârstă 15-24 de ani și la cele mai în vârstă. După ajustarea pentru a obține factorul de supra-raportare, aceștia au constatat că ratele de deces COVID-19 erau în continuare mai mari decât cele pentru gripă și pneumonie pentru grupele de vârstă 25-34 de ani și mai mari și egale pentru cele cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.

Aproximativ 30% din decesele legate de gripă și pneumonie au fost înregistrate ca o cauză de bază a decesului pe certificatele de deces, în timp ce 90% din decesele COVID-19 au fost înregistrate ca fiind cauza de bază a decesului în 2020 și 2021. În 2022, 76 la sută dintre decesele cauzate de COVID-19 au fost înregistrate ca fiind cauza subiacentă.

„A existat o supra-raportare sistematică a deceselor cauzate de COVID atunci când analizăm față de gripă și pneumonie, deoarece aproape toate decesele cauzate de COVID au fost înregistrate ca fiind cauza subiacentă”, a declarat Edward Dowd, fondator al Phinance Technologies, pentru The Epoch Times. „Practic, atunci când se dorește să se înțeleagă pandemia, doar aproximativ 30% dintre decesele raportate de COVID-19 au fost „din cauza COVID-19″ ca și cauză de bază”, a spus dl Dowd.

Cum numără SUA decesele cauzate de COVID-19

Fiecare țară are propriile criterii pentru a determina ce constituie un deces legat de COVID-19. Statele Unite utilizează sistemul de clasificare al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru a clasifica și codifica datele privind mortalitatea din certificatele de deces.

OMS definește cauza de bază a decesului ca fiind „boala sau rănirea care a inițiat lanțul de evenimente care au condus direct la deces sau circumstanțele accidentului sau ale violenței care a produs rănirea fatală.” Cauza subiacentă a decesului este aleasă dintre afecțiunile enumerate de medic pe certificatul de deces. În cazul în care medicul înregistrează mai multe cauze sau afecțiuni, cauza subiacentă este determinată de succesiunea afecțiunilor care au condus la deces pe certificat, de dispozițiile ICD și de regulile de selecție.

„Metodologia OMS de identificare a deceselor legate de COVID-19 a aruncat o plasă largă pentru o potențială clasificare a COVID-19 fie ca fiind cauza de bază a decesului, fie ca o cauză contributivă a decesului, ceea ce ar putea duce la o supra-raportare în raport cu alte boli. Acest lucru a dus la critici privind o presupusă supradimensionare a deceselor legate de COVID-19 în timpul pandemiei. De exemplu, un raport de mortalitate al CDC a indicat că COVID-19 a fost singura cauză a doar aproximativ 5% din decesele COVID-19 enumerate”, au scris autorii analizei.

Fiecare certificat de deces conține o singură cauză principală a decesului și până la 20 de cauze multiple sau contributive suplimentare. Potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), clasificarea corectă a decesului pe un certificat de deces este importantă pentru tendințele de mortalitate care informează riscurile de sănătate publică și deciziile politice.

Cauze ale supradeclarării deceselor COVID-19

Potrivit analizei, este posibil ca stimulentele pentru înregistrarea testelor pozitive la COVID-19 să fi contribuit la o supradeclarare a deceselor atribuite la COVID-19 în comparație cu alte boli. De la începutul pandemiei, decesele cauzate de COVID-19 i-au inclus pe cei care au murit cu COVID-19 și din cauza COVID-19 și, mai recent, pe cei care au murit din cauza unor afecțiuni atribuite de mult timp COVID-19, chiar dacă nu au fost testați pozitiv la acest virus în ultimele luni sau ani.

Casa Albă a recunoscut de la început că oficialii din domeniul sănătății au adoptat o abordare foarte liberală a mortalității în ceea ce privește COVID-19.

„Există alte țări în care, dacă ai avut o afecțiune preexistentă și, să spunem că virusul te-a dus la terapie intensivă și apoi ai o problemă cardiacă sau renală, unele țări înregistrează acest lucru ca o problemă cardiacă sau renală și nu ca un deces COVID-19”, a declarat fostul coordonator al răspunsului la coronavirusul de la Casa Albă, Dr. Deborah Birx, în timpul unei conferințe de presă din aprilie 2020.

„În momentul de față, încă o înregistrăm, iar ceea ce este grozav în legătură cu faptul că avem formulare care vin și un formular care are capacitatea de a marca ca „infecție COVID-19″, intenția este chiar acum că, dacă cineva moare cu COVID-19, îl contabilizăm ca fiind un deces COVID-19”, a spus Dr. Birx.

Departamentele de sănătate de stat folosesc definiția standardizată a cazurilor de supraveghere și criteriile uniforme ale CDC pentru a defini o boală pentru supravegherea sănătății publice. Acestea raportează, de asemenea, cazurile COVID-19 prin intermediul Sistemului național de supraveghere a bolilor cu declarare obligatorie al agenției. La începutul pandemiei, definiția CDC a COVID-19 era „foarte simplistă„, iar departamentele de sănătate înregistrau orice persoană cu un diagnostic pozitiv de COVID-19 la momentul decesului ca fiind un deces COVID-19, chiar dacă exista o cauză alternativă clară a decesului.

De asemenea, medicii legiști și medicii legiști urmează liniile directoare ale CDC atunci când completează certificatele de deces, iar Centrul Național de Statistică Sanitară al agenției oferă formulare și proceduri standardizate pentru certificarea deceselor, inclusiv modul de determinare a cauzelor subiacente ale decesului și de raportare a cauzelor conexe.

Ghidul CDC precizează că, în cazurile în care „nu se poate pune un diagnostic cert de COVID-19, dar este suspectat sau probabil”, este „acceptabil” să se raporteze COVID-19 pe certificatul de deces ca fiind „probabil” sau „presupus”, iar cei care certifică pot folosi cea mai bună judecată clinică pentru a determina dacă o persoană a avut probabil COVID-19. Aceeași discreție este cea care permite ca un COVID lung să fie contabilizat ca un deces COVID-19 mult timp după ce un individ a fost testat pozitiv pentru infecție.

CDC definește în linii mari COVID lung ca fiind „semne, simptome și afecțiuni care continuă să se dezvolte după infecția acută cu COVID-19” și care pot dura „săptămâni, luni sau ani” Termenul este, de asemenea, utilizat pentru a se referi la sechelele post-acute ale infecției cu SARS-CoV-2 (PASC), COVID de lungă durată și COVID-19 post-acut.

Ghidul CDC lasă la latitudinea medicului sau a examinatorului medical să clasifice COVID de lungă durată ca fiind un deces COVID-19, iar ghidul CDC privind certificatele de deces permite ca PASC să fie listată ca o cauză de bază a decesului, ceea ce poate afecta cifrele privind mortalitatea COVID-19.

Un raport de publicare rapidă a statisticilor vitale din decembrie 2022 publicat de CDC a identificat 3 544 decese în Sistemul național de statistici vitale care au menționat termenii-cheie COVID lung și au fost codificate ca decese COVID-19 în Statele Unite de la 1 ianuarie 2020 până la 30 iunie 2022.

Megan Redshaw este avocat și jurnalist de investigație, cu o pregătire în științe politice. Ea este, de asemenea, naturopat tradițional cu certificări suplimentare în nutriție și știința exercițiilor fizice.

Suggest a correction