Merck a folosit aluminiu foarte potent în studiile clinice cu vaccinul Gardasil HPV fără să informeze participanții

Mai multe fete care au participat la studiile clinice privind vaccinul HPV, inclusiv unele din grupul placebo, au suferit simptome cronice invalidante, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la efectele toxice ale adjuvantului, potrivit unui nou studiu publicat în International Journal of Risk & Safety in Medicine.

Studiile clinice Gardasil efectuate de Merck în Danemarca au încălcat etica medicală prin expunerea inutilă a subiecților din grupul placebo la adjuvantul cu aluminiu, proprietate a companiei, potrivit unui nou studiu publicat în International Journal of Risk & Safety in Medicine.

Consultantul în cercetare al Children’s Health Defense, Lucija Tomljenovic, Ph.D., și Leemon B. McHenry, Ph.D., bioetician și profesor emerit de filozofie la California State University Northridge, sunt coautori ai studiului, pe care l-au realizat pe baza examinării consimțământului informat și a broșurilor de recrutare din cadrul studiilor Merck privind vaccinul Gardasil FUTURE II, din Danemarca.

Mai multe fete care au participat la aceste studii, inclusiv unele din grupul placebo, au suferit simptome cronice invalidante, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la efectele toxice ale adjuvantului.

Adjuvanții – substanțe adăugate în vaccinuri pentru a crește răspunsul imunitar – pot produce efecte adverse. Deși aluminiul este un adjuvant eficient, oamenii de știință și-au exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la siguranța acestuia în vaccinuri, deoarece este o neurotoxină și un inflamator cunoscut.

Adjuvantul de aluminiu patentat de Merck – sulfat de hidroxifosfat de aluminiu amorf sau AAHS – este chiar mai puternic decât adjuvanții tradiționali cu aluminiu, potrivit cercetătorilor, care au descoperit că nu a fost niciodată evaluat în mod corespunzător în ceea ce privește siguranța înainte de a fi adăugat atât la vaccinul Gardasil, cât și la placebo utilizat în cadrul studiului clinic cu vaccinul.

Cercetătorii au intervievat, de asemenea, participanții și medicii care au luat parte la studii și au analizat ghidurile de reglementare pentru studii și utilizarea adjuvanților.

Aceștia au constatat că Merck a prezentat în mod eronat conținutul placebo în materialele de recrutare și în documentele de consimțământ informat oferite participanților, făcându-i să creadă că placebo era soluție salină sau inactivă și că vaccinul fusese deja stabilit ca fiind „sigur”, când nu era așa.

În loc să administreze un placebo salin, au administrat femeilor din grupul placebo o injecție care conținea AAHS.

Tomljenovic a declarat pentru The Defender într-un e-mail că acest lucru a fost problematic din două motive:

„În primul rând, această practică expune în mod inutil subiecții studiului doar la riscuri, fără niciun beneficiu posibil, și, prin urmare, reprezintă o încălcare clară a ghidurilor de etică medicală care cer ca cercetările care implică subiecți umani să fie concepute astfel încât să minimizeze daunele și să maximizeze beneficiile.

„În al doilea rând, administrarea unui compus reactogen cu efecte adverse sistemice demonstrate ca și comparator placebo va împiedica descoperirea semnalelor de siguranță legate de vaccin.”

De asemenea, au constatat că Merck nu a fost transparent cu autoritățile de reglementare în ceea ce privește utilizarea AAHS.

Cercetătorii au descoperit că firma a folosit adjuvantul în vaccinurile sale timp de ani de zile, în timp ce descria aceste vaccinuri în publicațiile din reviste și în documentele transmise autorităților de reglementare din SUA și UE ca și conținând „hidroxid de aluminiu”, un adjuvant de aluminiu diferit, utilizat în vaccinuri timp de decenii.

Studii controlate cu placebo și adjuvanți de vaccin în studiile Gardasil

Studiile randomizate dublu-orb controlate cu placebo sunt considerate „standardul de aur” pentru studiile clinice cu vaccinuri, permițând cercetătorilor să evalueze diferențele în ceea ce privește rezultatele bolii și evenimentele adverse cauzate probabil de vaccin.

Folosirea unui placebo care poate produce independent efecte adverse determină confuzie in ceea ce privește rezultatele studiului și „anulează însuși conceptul de studiu controlat cu placebo”, au scris cercetătorii, făcând imposibilă evaluarea siguranței vaccinului.

Merck a efectuat mai multe studii clinice pentru Gardasil, aprobat pentru prima dată în 2006, testând medicamentul pe aproximativ 30.000 de femei și bărbați.

Afirmațiile privind siguranța vaccinului, bazate pe aceste studii, au devenit baza unei campanii masive și internaționale a Organizației Mondiale a Sănătății pentru a vaccina 90% dintre fetele din întreaga lume până în 2030 și 80% dintre toate adolescentele din SUA până în 2030.

Cu toate acestea, în toate testele clinice controlate cu placebo, efectuate înainte de obținerea licenței pentru vaccinul Gardasil, cu excepția unuia singur, Merck a folosit adjuvantul său AAHS ca placebo.

Chiar și în micul studiu în care nu a folosit AAHS, Merck a folosit soluția de transport a Gardasil, care include, de asemenea, potențiali alergeni, au raportat cercetătorii.

În ceea ce privește utilizarea AAHS în restul studiilor, aceștia au scris: „Credem că a compromis evaluarea siguranței vaccinului și a fost nejustificată atât din punct de vedere științific, cât și etic.”

Prospectul Gardasil susține că rata de noi afecțiuni medicale care ar putea indica o afecțiune autoimună post-testare a fost aceeași, de 2,3%, în rândul grupurilor de vaccin și placebo în cadrul studiilor Gardasil.

Cu toate acestea, deoarece au folosit adjuvantul în ambele grupuri, cercetătorii au declarat că, în loc să dovedească siguranța Gardasil, rezultatele „ar fi putut indica un posibil semnal de risc autoimunitar tributar componentei adjuvante puternic imunostimulatoare a vaccinului.”

Adjuvanții din aluminiu, „micul secret murdar” al industriei

Adjuvanții din aluminiu, utilizați în vaccinuri de peste 70 de ani, au fost asociați cu evenimente adverse care variază de la dureri la locul injecției și dureri de cap post-imunizare până la sindroame autoimune și inflamatorii.

În literatura științifică contemporană, adjuvanții din aluminiu sunt încă numiți de unii „micul secret murdar” al imunologilor, au scris autorii, deoarece mecanismele lor de eficacitate și toxicitate nu sunt încă bine înțelese.

Agențiile de reglementare în domeniul sănătății publice au concluzionat că adjuvanții tradiționali din aluminiu sunt siguri.

Cu toate acestea, a spus Tomljenovic, o analiză a literaturii de specialitate care datează din anii 1930 arată „o lipsă flagrantă de date științifice” care să demonstreze siguranța acestora.

„Ceea ce se găsește în schimb”, a spus ea, „sunt afirmații nefondate și dezinformări răspândite despre presupusa siguranță a acestor compuși și, din păcate, acestea sunt propagate nu numai de către producătorii de vaccinuri, ci și de către agențiile de reglementare.”

Aceste constatări au inspirat-o pe Tomljenovic să investigheze utilizarea unor astfel de adjuvanți în cadrul studiilor Gardasil.

Două tipuri de adjuvanți pe bază de aluminiu sunt utilizate în mod obișnuit în vaccinuri: oxihidroxidul de aluminiu – numit în mod obișnuit „hidroxid de aluminiu” – și hidroxifosfatul de aluminiu amorf, numit în mod obișnuit „fosfat de aluminiu.”

AAHS de la Merck este o formă sulfatată a celui din urmă, cu proprietăți unice care îl fac mai puternic și de lungă durată, dar și mai inflamator și mai puțin sigur, au scris autorii.

Cercetătorii externi care au încercat să investigheze AAHS s-au confruntat cu provocări.

Christopher Exley, Ph.D., care a studiat expunerea umană la aluminiu timp de peste 35 de ani, a declarat pentru The Defender că, atunci când echipa sa a început să cerceteze adjuvanții din aluminiu în 2009, singurul adjuvant la care nu au putut avea acces a fost AAHS.

Ei au făcut mai multe cereri către Merck pentru a li se comunica datele privind adjuvantul – o cerere onorată de obicei de cercetători – dar compania a refuzat fără explicații.

El a spus:

„De ce ar refuza simpla noastră cerere? Cred că răspunsul este destul de simplu. Prezența sulfatului în structura AAHS, înlocuind în esență fosfatul pe unii atomi de aluminiu, face ca adjuvantul lor să fie semnificativ mai acid în zona locului de injectare.

„Această aciditate crescută sporește potența adjuvantului de aluminiu, determinând un răspuns și mai acut la locul de injectare. Acest lucru, la rândul său, înseamnă utilizarea unei cantități mai mici de antigen.”

El a spus că acest lucru ar aduce beneficii financiare pentru Merck, dar, de asemenea, antigenii HPV ai Merck probabil că nu funcționează fără AAHS.

„Fiți siguri”, a spus el, „AAHS este un adjuvant puternic cu aluminiu care produce o multitudine de evenimente adverse grave, inclusiv decese. Toate motivele pentru ca Merck să refuze să permită oamenilor de știință integri să se ocupe de el.”

Tomljenovic a spus că rezultatele studiului lor confirmă și mai mult că „Orice afirmație făcută de Merck și de autoritățile de reglementare că siguranța AAHS este „bine caracterizată”, nu are suport.

Permițând ca acesta, sau orice adjuvant să fie folosit ca ‘placebo’, au scris autorii, „pare să încalce liniile directoare de etică medicală, deoarece expune subiecții de cercetare doar la riscuri potențiale fără niciun beneficiu.”

Studiile Future II ale Merck nu au reușit să ofere consimțământul în cunoștință de cauză

Studiile Future II, care au început în 2002 și s-au încheiat în 2007, au fost cele mai mari studii clinice ale Merck care au folosit un placebo care conținea adjuvantul AAHS. Studiile au testat vaccinul Gardasil sau placebo la peste 12.000 de femei cu vârste cuprinse între 16 și 23 de ani, care au primit o serie de trei injecții.

Cercetătorii au analizat broșurile de recrutare și formularele de consimțământ informat furnizate femeilor care au participat la studiu.

„Ceea ce am descoperit este că Merck a făcut mai multe declarații inexacte participanților la studiu, care au compromis dreptul lor la consimțământul în cunoștință de cauză”, a declarat Tomljenovic.

Aceștia au descoperit că „deși protocolul studiului menționa testarea siguranței ca fiind unul dintre obiectivele principale ale studiului, broșura de recrutare sublinia faptul că Future II nu era un studiu de siguranță și că vaccinul se dovedise deja a fi sigur.”

Materialele de recrutare spuneau că o jumătate din grup va lua vaccinul, iar ceilalți vor primi un placebo salin. Iar formularele de consimțământ în cunoștință de cauză precizau, de asemenea, că: „O jumătate dintre participanți vor primi vaccinul activ, în timp ce cealaltă jumătate va primi vaccinul placebo (adică un vaccin fără substanță activă).”

Acestea i-ar fi determinat pe participanți să concluzioneze în mod eronat că placebo nu conținea niciun ingredient farmacologic, potrivit studiului – o constatare remarcată și de Peter Doshi de la The BMJ și de o echipă de cercetători care au analizat anterior această problemă.

Mai multe participante la studiu au suferit leziuni grave, potrivit interviurilor cu medicii și cu fetele însele. Trei dintre cele șase, care făceau parte din grupul placebo, au primit ulterior vaccinul Gardasil, ceea ce înseamnă că au primit, fără să știe, șase doze de AAHS.

„Chiar dacă toate cele șase fete au prezentat simptome similare de incapacitate în timpul studiului, simptomele au fost respinse de către cercetătorii clinici de la Merck ca neavând legătură cu vaccinul”, au precizat aceștia.

Merck nu a fost transparent în ceea ce privește utilizarea AAHS în alte vaccinuri

Examinarea de către cercetători a documentelor de reglementare a dezvăluit, de asemenea, că utilizarea de către Merck a AAHS a avut o istorie neclară care a precedat studiile FUTURE II.

Tomljenovic a declarat că Merck „nu a fost transparentă” cu autoritățile de reglementare cu privire la utilizarea adjuvantului brevetat nici în vaccinurile anterioare, nici ca placebo în aceste studii.

În acest caz, Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a permis Merck să folosească adjuvantul de aluminiu ca placebo, acceptând logica companiei conform căreia aceasta ar ajuta la păstrarea regimului orb, făcând ca vaccinurile să arate la fel.

EMA a adăugat că, deoarece placebo cu adjuvant ar provoca „un anumit nivel de reacții locale”, nici cercetătorii, nici destinatarii nu ar putea face diferența.

Autorii au remarcat că, deoarece rezultatele măsurate sunt modificările celulelor cervicale, este foarte puțin probabil ca lipsa regimului orb să influențeze rezultatul studiului. Aceștia au spus că prioritizarea regimului orb, dar pierderea capacității de a evalua daunele „ridică îngrijorări legitime atât în ceea ce privește standardele științifice și etice ale EMA, cât și ale producătorilor de vaccinuri.”

Dar au remarcat, de asemenea, că în documentele studiului, EMA numește adjuvantul de aluminiu „hidroxid de aluminiu”, care este un adjuvant diferit și mai frecvent utilizat.

Cercetătorii au descoperit că această eroare provine chiar de la Merck, în timpul procesului de reînnoire a unui alt vaccin, Procomvax.

În 2004, când a reautorizat Procomvax de la Merck, EMA a declarat în mod explicit că AAHS prezent în medicament era același cu ceea ce fusese numit anterior „hidroxid de aluminiu”, care fusese folosit în studiile de autorizare.

EMA a declarat că aceasta a fost o simplă schimbare de nomenclatură, conform Merck. Însă cei doi adjuvanți sunt substanțe diferite, iar prospectul original al produsului Procomvax din 1999 menționează „hidroxidul de aluminiu” ca ingredient, ceea ce sugerează că Merck a schimbat conținutul vaccinului fără a efectua noi teste pentru a evalua siguranța.

În plus, în mai multe prospecte de prezentare a produselor pentru diferite vaccinuri Merck, inclusiv Comvax și Pedvax, compania afirmă că adjuvantul este AAHS, „denumit anterior hidroxid de aluminiu” (sublinierea în original), au remarcat autorii.

Se pare, au concluzionat autorii studiului, că atât Food and Drug Administration (FDA) din SUA, cât și EMA au autorizat vaccinurile sub ipoteza eronată că componenta adjuvantă era hidroxidul de aluminiu și nu AAHS, ceea ce implică faptul că Merck a ocolit liniile directoare de reglementare pentru introducerea de noi adjuvanți.

Nu există date disponibile public care să arate când a dezvăluit Merck către FDA că adjuvantul din toate vaccinurile era de fapt AAHS.

Riscurile versus beneficiile vaccinării împotriva HPV

Pentru a evalua modul în care constatările lor afectează utilizarea Gardasil, autorii au evaluat literatura de specialitate existentă privind siguranța și eficacitatea vaccinurilor.

Aceștia au raportat că o analiză sistematică din 2020 a datelor studiilor privind Gardasil și Cervarix de la GSK a constatat că, la patru ani, vaccinurile au redus carcinomul in situ legat de HPV, leziunile genitale externe și procedurile de tratament legate de HPV. Cu toate acestea, vaccinurile HPV au crescut tulburările grave ale sistemului nervos și vătămări generale.

Analiza a constatat, de asemenea, că toate studiile au prezentat un risc ridicat de părtinire din mai multe motive – grupul placebo a fost vaccinat ulterior, evenimentele adverse grave au fost colectate doar pentru 14 zile și, în 99% din studii, grupul placebo a primit un placebo cu adjuvant.

Aceștia au concluzionat că studiile au fost concepute pentru a evalua beneficiile și nu au fost concepute în mod adecvat pentru a evalua vătămările.

„Studiile din lumea reală”, cum ar fi studiul foarte citat de peste 1,5 milioane de fete vaccinate în Suedia, au fost aclamate ca arătând o reducere cu 90% a incidenței cancerului invaziv de col uterin.

Cu toate acestea, acest număr indică un risc relativ. Reducerea absolută a riscului, care reprezintă diferența reală de risc între grupul tratat și grupul de control, este de numai 0,098%.

În plus, rata evenimentelor adverse grave în cadrul studiilor FUTURE II a fost de 0,7% – dar cercetătorii studiului sponsorizat de Merck au stabilit că mai puțin de 0,1% au fost legate de vaccin.

Conform autorilor, cifrele din lumea reală privind evenimentele adverse vor fi mai mari, deoarece subiecții cu afecțiuni medicale preexistente au fost excluși din studiile Gardasil.

„Se pare că raportul beneficiu-risc al vaccinării cu Gardasil nu este atât de covârșitor în favoarea vaccinării în țările dezvoltate, așa cum susțin autoritățile sanitare”, au concluzionat aceștia.

Suggest a correction