Elvețienii vor vota pe 9 iunie 2024 asupra dreptului la integritate fizică

Atât inițiativa, cât și recomandarea de vot făcută de autorități ridică o întrebare filosofică foarte veche.

Sursa: Essentiel News, publicată inițial la 28 martie 2024

Guvernul elvețian a anunțat recent că electoratul elvețian va vota pe 9 iunie inițiativa populară „Pentru libertate și integritate fizică”, care se opune în esență vaccinării obligatorii.

Iată textul inițiativei depuse la 16 decembrie 2021:

„Intervențiile asupra integrității fizice sau psihice a unei persoane necesită consimțământul acesteia. Persoana în cauză nu poate fi sancționată sau suferi dezavantaje sociale sau profesionale ca urmare a refuzului de a-și da consimțământul.”

Guvernul și Parlamentul recomandă respingerea acesteia

Consiliul Federal și Parlamentul recomandă respingerea inițiativei. Pe site-ul web al Oficiului Federal pentru Sănătate Publică, unde este prezentată această recomandare de vot, citim următoarele:

„Integritatea fizică și psihică este deja consacrată în Constituție ca un drept fundamental. În plus, nu se știe care ar fi consecințele practice dacă moțiunea ar fi aprobată, în special în ceea ce privește activitatea poliției și a sistemului judiciar.

Pandemia de coronavirus a ajuns în Elveția în primăvara anului 2020. Consiliul Federal a luat unele măsuri drastice pentru a proteja populația de virus și pentru a preveni ca sistemul de sănătate, în special spitalele, să nu poată face față. În același timp, cercetătorii din întreaga lume au început să dezvolte vaccinuri împotriva noului virus.

În acest mediu social și politic, în toamna anului 2020 a fost lansată inițiativa „Pentru libertate și integritate fizică””.

O secțiune este dedicată întrebărilor, urmate de răspunsurile oficiale.

„Integritatea fizică și psihică este deja consacrată în Constituție?„

Integritatea fizică și mentală se numără deja printre drepturile fundamentale consacrate în Constituția federală (art. 10, alin. 2). Acest drept protejează corpul uman împotriva oricărei ingerințe din partea statului. În principiu, orice astfel de ingerință este permisă numai cu acordul persoanei în cauză.

Drepturile fundamentale nu sunt absolute. În anumite condiții, statul le poate restrânge.

Este posibilă introducerea vaccinării obligatorii în Elveția?

Chiar și în cazul vaccinărilor, statul trebuie să respecte dreptul la integritate fizică și psihică. În anumite situații excepționale, legea privind epidemiile prevede posibilitatea introducerii temporare a vaccinării obligatorii pentru anumite grupuri de persoane, atunci când populația nu poate fi protejată prin măsuri mai puțin stricte.”

Într-un comunicat de presă, Conferința directorilor cantonali de sănătate publică susține și clarifică poziția autorităților federale, dar este mai puțin critică. Aceasta afirmă fără menajamente că inițiativa „afectează monopolul statului asupra forței legitime”:

„Întrucât cantoanele sunt responsabile de poliție și de asistența medicală, ele ar fi primele afectate. Inițiativa afectează monopolul statului asupra forței legitime. Acest monopol este o condiție necesară pentru ca Confederația, cantoanele și comunele să își poată exercita puterea de a legifera și de a aplica legea.”

Pe scurt, poziția autorităților este următoarea: dreptul la integritate fizică personală este deja suficient de bine protejat în Elveția; sporirea acestei protecții ar impune prea multe constrângeri asupra statului, a cărui capacitate de a guverna prin forță ar fi grav limitată.

O întrebare filosofică

Dezbaterea atinge, prin urmare, un principiu-cheie al filosofiei politice: dreptul la viață și la integritate fizică este un „drept natural” sau un „drept legal”? Cu alte cuvinte, acest drept este dobândit la naștere și, prin urmare, inalienabil, sau este conferit de către statul însuși și, prin urmare, este subordonat unui imperativ colectiv?

Principiul dreptului natural, în concepția sa modernă, datează din perioada Iluminismului, iar filosofii secolului al XVIII-lea erau deja divizați pe această temă.

Pe de o parte, susținătorii filozofiei liberale clasice, cum ar fi Frédéric Bastiat și Thomas Jefferson, au postulat că dreptul la integritate fizică este conferit de Dumnezeu la naștere și, prin urmare, este inalienabil; cu alte cuvinte, sclavia este absolut imorală; acest principiu este, prin urmare, o constantă naturală, nu o simplă construcție a minții, și, prin urmare, este valabil indiferent de spațiu și timp. În opinia lor, săvârșirea violenței este contrară legii și voinței divine, indiferent de înțelegerea umană.

Acest principiu este enunțat în Declarația de Independență a Statelor Unite, unde în introducere se spune:

Noi considerăm că aceste adevăruri sunt evidente de la sine, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile.

Documentul din 1776 continuă să descrie aceste drepturi naturale, pe care statul are datoria de a le proteja. Potrivit autorilor, în niciun caz aceste drepturi nu sunt conferite de statul însuși; statul are pur și simplu datoria de a fi garantul lor, indiferent de orice considerente utilitariste sau de constrângerile pe care acest lucru le reprezintă asupra capacității sale de a guverna. Cuvântul „inalienabil” este esențial aici: înseamnă că drepturile enumerate în document sunt imprescriptibile și inviolabile; nu există condiții sau justificări care să le constrângă.

De cealaltă parte a dezbaterii se află filosofi precum Jean-Jacques Rousseau și Alexander Hamilton. Potrivit acestora, principiul dreptului natural nu există și, dimpotrivă, statul luminat este cel care conferă și respectă drepturile fundamentale, în măsura în care acest lucru este posibil sau practic.

Această dihotomie filozofică s-a cristalizat mai târziu în jurul dezbaterii privind sclavia în Statele Unite: pe de o parte, cei care susțineau că abolirea sclaviei era un ideal nerealist, deoarece nu exista o altă modalitate practică de a culege bumbacul, iar pe de altă parte, cei care susțineau că abolirea sclaviei era un imperativ moral și era esențială, chiar dacă aceasta însemna că trebuia să ne lipsim de bumbac și că societatea în ansamblu trebuia să devină mai săracă.

Libertate sau siguranță?

Pentru a încadra această dezbatere în contextul votului din 9 iunie, se pune aceeași întrebare, veche de cel puțin două secole.

Este de netăgăduit că, dacă votul „da” ar prevala la 9 iunie, iar voința poporului ar fi respectată ulterior, într-un scenariu real de pandemie, statul nu ar mai fi în măsură să impună niciun fel de restricții, iar capacitatea sa de a limita urgența ar putea fi compromisă.

Dar este oare acest argument suficient pentru a vota „nu”? Sau, dimpotrivă, aspectul moral ar trebui să prevaleze asupra oricăror considerente utilitariste?

Aceasta este o alegere pe care fiecare elvețian va trebui să o facă în singurătatea asigurată de cabina de vot.

Suggest a correction